Azi sunt nostalgic.
Am iesit sa plimb catelul si prin fata casei a trecut un elev de clasa a 2-a sau a 3-a, destul de marisor, cu bunica de mana se intorcea de la scoala. Si mi-am adus aminte ca pe vremea mea copiii stiau sa mearga si sa vina singuri la scoala.
Pe mine m-au dus ai mei de cateva ori la scoala in clasa intai dupa care cu cheia de gat mi-au zis "copile, esti destul de mare sa faci acest drum si singur" si dus am fost. Azi copii nu mai stiu sa mearga singuri la scoala.
Nepoata mea e in clasa a 3-a dar cand o trimiteai de una singura de la bunici pana la banca la nevasta-mea, un drum de 300 de metri undeva intr-un cartier printre blocuri parca o trimiteai intr-o calatorie la capatul lumii.
In ziua de azi nu mai vezi copii care sa mearga singuri la scoala. Sau parintii sunt paranoici si nu-i lasa nici o clipa singuri sau copii sunt "handicapati" si nu stiu sa gaseasca singuri drumul spre casa. Oricare varianta ar fi cea buna eu nu vreau sa-mi cresc copilul intr-o astfel de societate.
Asa ca am trei variante:
1. Sa pun umarul sa schimb societatea in care traim, sa nu ne mai fie frica sa trimitem copii singuri la scoala
2. Sa ma mut intr-o alta tara, una civilizata, unde oamenilor nu le e frica sa-si trimita copii singuri la scoala.
3. Sa creez, sa gasesc in Romania o "enclava" (cartier, oras, sat, catun) in care sa-mi pot trimite copilul singur la scoala. (la o scoala unde si invata ceva)
Voi ce ati face?
Un comentariu:
fiecare drum spre facultate, dimineaţa, la 7 jumătate, e un drum spre şcoala generală...sunt eu şi o mână de elevi coborând dâmbul mănăsturului, printre blocuri...makes my day! adevărul e că prea puţini sunt neînsoţiţi...daaaaaaaaar, măcar merg pe jos, which is uncommon these days!...
Trimiteți un comentariu