Avem o luna plina de evenimente.
Prima data Columbeni cu divortul si lupta lor. La scurt timp au venit tare din urma Oana si Pepe. Cum imi plac mie teoriile conspiratiei, m-am gandit ca poate divortul Oana - Pepe e unul regizat, pentru a distrage atentia publicului de la primul divort si sa-si poata aranja Irinel ploile. Si sa nu uitam de Gaddafi si revolta din Libia.
Oricum ar fi, natura le-a dejucat planurile si cavalcada de evenimente din Japonia le-a luat capul de afis celor doua perechi "celebre". Cred ca mor toti patru de ciuda si sigur Irinel face spume si si-a trimis secretarii in lumea larga sa vada pe cine trebuie sa plateasca sa nu-i mai ia fata la prime time cu cutremure, tzunami-uri, avarii nucleare si alte nimicuri. Adica cum la Acces direct se vorbeste de Japonia si nu de criza de la Izvorani!!! Si inregistrarile soc si senzationale care le mai are de dezvaluit el cui le arata???
Pe de alta parte in Japonia e jale, dar asta sigur stie toata lumea deja. Se intreba un prieten ca de ce nenorociri de-astea apar in tari sau zone unde traiesc oameni muncitori. Raspunsul e unul simplu: pentru ca ei pot sa-si revina, pot sa puna umarul si sa repare tot ce s-a stricat intr-un timp extrem de scurt. Daca ai un angajat capabil ii tot dai de lucru, ca poate, la unul mai "prostovan" ii dai sarcini mai putine si mai usoare, ca saracul nu poate sa faca fata. La fel si in cazul dezastrelor.
Azi aveam deja subiectul acestui post dar ma gandeam daca sa-l public sau nu. O stire vazuta la televizor in aceasta seara mi-a ridicat mingea la fileu. Sub spectrul crizei nucleare de la centrala Fukushima Daiichi toata lumea fuge din Japonia. In primul rand strainii si apoi japonezii. Sunt tari precum China (care nu-s chiar prieteni cu Japonia), Franta sau Anglia, care si-au aratat disponibilitatea sa primeasca cetateni japonezi refugiati. Noi, ca de obicei, in loc sa ne gandim cum sa-i ajutam pe Japonezi avem probleme cu gasirea fondurilor pentru a-i repatria pe ai nostri.
Si acum experimentul social - precizez de la inceput ca e unul absolut ipotetic, imposibil de realizat si foarte improbabil, altfel spus e o idee cat se poate de utopica. Sa presupunem, prin absurd, ca Japonia ar deveni nelocuibila si toti oamenii de acolo ar trebui sa se mute undeva. Cum propunerea lui Jirinovski de a se muta in Siberia nu cred ca-i atrage prea mult Romania ar fi o varianta interesanta pentru o parte din japonezi. Sa presupunem ca si noi am vrea sa-i primim si gasim si fonduri sa-i aducem. Noi suntem cam 22 de milioane dupa ultimul recensamant si ca experimentul meu sa functioneze in conditii ideale ar trebui sa fim gazde bune pentru aproximativ 22 de milioane de japonezi.
Lasam lucrurile sa functioneze cam 20 de ani si apoi testam sa vedem ce s-a intamplat. Dupa mine sunt doua variante:
1. Invatam noi sa muncim, sa ne vedem de treaba si sa o facem cum trebuie, ca japonezii, poate chiar sa devenim workoholici
2. Invata ei cum sa traga chiulul, sa-i intereseze tot timpul ce face capra vecinului, sa faca lucrurile pe jumatate si sa fie neseriosi.
Cu o saptamana sau doua inainte de cutremur un ministru japonez si-a dat demisia de onoare ca a primit donatii de 3000 de dolari in decurs de cativa ani (in transe de 600 de dolari) de la o prietena din facultate care intre timp devenise cetatean coreean si conform legii nipone donatiile electorale de la cetateni straini reprezinta mita. Bineinteles ca respectiva femeie nu stia acest lucru si sunt mai mult decat sigur ca a facut aceste donatii din simpatie si spune articolul respectiv ca nu a primit nici un favor in schimbul donatiei.
Ai nostri politicieni se tin toti, vorba lui Badea (Mircea Badea), curve virgine si in 20 de ani n-am vazut, sau nu tin minte sa fi vazut sa-si fi dat vreunul demisia de onoare.
Dar daca aducem 44 de milioane de japonezi, credeti ca au/avem vreo sansa? Sau dupa o saptamana de stat in Romania vor accepta bucurosi propunerea lansata de Jirinovski ca pana si in Siberia e mai bine?
Update: Am gasit un articol care intareste postul meu:
http://www.gandul.info/news/m-am-enervat-revolta-unei-doctorande-romance-din-japonia-aici-nimeni-nu-s-a-batut-pe-zahar-8074853
18 martie 2011
16 martie 2011
Gaddafi - si de ce nu-i bine sa scuipi unde ai lins (sau viceversa)
Interviul cu Saif al-Gaddafi
In general daca vrei sa-ti iasa bine o intalnire de afaceri, si nu numai, sunt trei subiecte mari care trebuie evitate: religia, fotbalul si politica. Si in postarile mele incerc sa evit aceste subiecte, fotbalul nu ma incanta in mod deosebit (nu sportul ci industria din jurul sportului), religia si politica sunt niste subiecte vaste si "abstracte", in sensul ca putem trai foarte bine cu ele si/sau fara ele si, lasand la o parte curentele extreme, unii cu altii avand convingeri politice si religioase diferite.
Dar situatia actuala din Libia, o tara pe care vroiam sa o vizitez inca sub regimul lui Gaddafi (un fel de Cuba din nordul Africii), m-a facut sa nu ma pot abtine.
Gaddafi e unul din cei mai pitoresti dictatori in viata, excentric (garzile de corp personale sunt femei), cu copii la fel de excentrici ca el, cu un cult al personalitati cel putin la fel de dezvoltat ca al lui Ceausescu (cum ii sta bine unui dictator), urat de americani (cetatenii americani nu au nici o sansa sa primeasca vreodata viza de Libia sub actualul regim, asa cum nici Libienii nu primesc viza de State), prieten (sau fost prieten) cu multi presedinti si ex-presedinti europeni.
Ce m-a convins pe mine sa scriu despre el e interviul cu unul din baietii lui, Saif al-Gaddafi, interviu care m-a facut sa rad in hohote.
Situatia din nordul africii e o tesatura de interese de putere si financiare a marilor puteri europene ce au avut colonii in zona (Franta - Maroc, Algeria si Tunisia, Anglia - Egiptul, Italia - Libia) si e incredibil de complicata. Majoritatea sunt dictaturi sprijinite de regimurile "democrate" din tarile "civilizate".
Normal ca pentru acest sprijin toti dictatorii din zona platesc tributul cuvenit dar pana acum nici unul dintre ei nu a venit sa-i bata obrajul unui presedinte european in direct la televizor. Ei bine, Gaddafi, prin Saif, a facut-o. Bineinteles ca discursul lui Saif e plin de propaganda pro Gaddafi dar a spus si doua lucruri interesante si adevarate.
Primul ar fi ca nu numai ca l-a facut pe Sarkozy "clown" (nu cred ca trebuie sa traduc) dar i-a si reamintit ca au finantat campania electorala a acestuia si ca are niste datorii de platit poporului libian.
Si daca nu a fost de ajuns faza cu Sarkozy a facut si misto de liga araba si decizia acestora de a-i exclude pe motiv ca ar fi un regim nelegitim, amintindu-le ca toate tarile arabe sunt conduse de regime nelegitime si sa-si revina, sa nu se mai creada Uniunea Europeana sau Statele Unite.
Am ras cu lacrimi, si concluzia din titlu se trage singura. Urmariti sau cititi interviul, merita.
PS Daca tot m-am apucat de politica trebuie sa spun ceva si de Basescu. Desi istoria lui politica e plina de tradari sarkoziste de data asta s-a intamplat sa aiba coloana vertebrala. Dupa cum observati nu spun ca a avut ci spun ca s-a intamplat, si accentuez pe acest s-a intamplat. De ce a facut-o va ramane un mister, poate doar sa i-o plateasca lui Sarkozy, sau poate pentru ca serviciile noastre de informatii au fost mai bine informate decat cele franceze (mira-m-as, deoarece francezii sunt cei mai tari in zona magreb), dar de data asta a iesit bine Base.
De ce a tradat Sarkozy e destul de evident. El e primul presedinte francez "a l'americaine" si devieaza de la politica traditionala franceza care era cu interese puternic diferite de cele ale Statelor Unite si Marii Britanii si se pliaza mai mult pe interesele americane. Acum sunt curios cum vor evolua relatiile Frantei cu Algeria, Maroc si Tunisia dupa ce regimurile de acolo au vazut cat de repede a tradat Sarkozy. Sunt curios de asemenea si ce va face Sarkozy daca se adevereste ca Libia i-a finantat campania electorala, isi va prezenta demisia de onoare sau va tace ca porcul in papusoi (eu presupun ca a doua varianta va fi cea aleasa de el, "pentru binele Frantei si a francezilor"). Oricum, si istoria Frantei si istoria Romaniei (ca doar pe modelul francez functionam) e plina de exemple de duplicitate politica, asa ca nu ma mira pozitia acestui "clown", (citat din Saif)
In incheiere o intrebare: mai stie cineva ceva de fostul presedinte al Egiptului??? Ultima stire auzita despre el a fost ca ar fi intrat in coma si a fost mutat de urgenta la un spital in Germania. Cred ca e un spital unde se servesc cocktail-uri cu umbrelute.
In general daca vrei sa-ti iasa bine o intalnire de afaceri, si nu numai, sunt trei subiecte mari care trebuie evitate: religia, fotbalul si politica. Si in postarile mele incerc sa evit aceste subiecte, fotbalul nu ma incanta in mod deosebit (nu sportul ci industria din jurul sportului), religia si politica sunt niste subiecte vaste si "abstracte", in sensul ca putem trai foarte bine cu ele si/sau fara ele si, lasand la o parte curentele extreme, unii cu altii avand convingeri politice si religioase diferite.
Dar situatia actuala din Libia, o tara pe care vroiam sa o vizitez inca sub regimul lui Gaddafi (un fel de Cuba din nordul Africii), m-a facut sa nu ma pot abtine.
Gaddafi e unul din cei mai pitoresti dictatori in viata, excentric (garzile de corp personale sunt femei), cu copii la fel de excentrici ca el, cu un cult al personalitati cel putin la fel de dezvoltat ca al lui Ceausescu (cum ii sta bine unui dictator), urat de americani (cetatenii americani nu au nici o sansa sa primeasca vreodata viza de Libia sub actualul regim, asa cum nici Libienii nu primesc viza de State), prieten (sau fost prieten) cu multi presedinti si ex-presedinti europeni.
Ce m-a convins pe mine sa scriu despre el e interviul cu unul din baietii lui, Saif al-Gaddafi, interviu care m-a facut sa rad in hohote.
Situatia din nordul africii e o tesatura de interese de putere si financiare a marilor puteri europene ce au avut colonii in zona (Franta - Maroc, Algeria si Tunisia, Anglia - Egiptul, Italia - Libia) si e incredibil de complicata. Majoritatea sunt dictaturi sprijinite de regimurile "democrate" din tarile "civilizate".
Normal ca pentru acest sprijin toti dictatorii din zona platesc tributul cuvenit dar pana acum nici unul dintre ei nu a venit sa-i bata obrajul unui presedinte european in direct la televizor. Ei bine, Gaddafi, prin Saif, a facut-o. Bineinteles ca discursul lui Saif e plin de propaganda pro Gaddafi dar a spus si doua lucruri interesante si adevarate.
Primul ar fi ca nu numai ca l-a facut pe Sarkozy "clown" (nu cred ca trebuie sa traduc) dar i-a si reamintit ca au finantat campania electorala a acestuia si ca are niste datorii de platit poporului libian.
Si daca nu a fost de ajuns faza cu Sarkozy a facut si misto de liga araba si decizia acestora de a-i exclude pe motiv ca ar fi un regim nelegitim, amintindu-le ca toate tarile arabe sunt conduse de regime nelegitime si sa-si revina, sa nu se mai creada Uniunea Europeana sau Statele Unite.
Am ras cu lacrimi, si concluzia din titlu se trage singura. Urmariti sau cititi interviul, merita.
PS Daca tot m-am apucat de politica trebuie sa spun ceva si de Basescu. Desi istoria lui politica e plina de tradari sarkoziste de data asta s-a intamplat sa aiba coloana vertebrala. Dupa cum observati nu spun ca a avut ci spun ca s-a intamplat, si accentuez pe acest s-a intamplat. De ce a facut-o va ramane un mister, poate doar sa i-o plateasca lui Sarkozy, sau poate pentru ca serviciile noastre de informatii au fost mai bine informate decat cele franceze (mira-m-as, deoarece francezii sunt cei mai tari in zona magreb), dar de data asta a iesit bine Base.
De ce a tradat Sarkozy e destul de evident. El e primul presedinte francez "a l'americaine" si devieaza de la politica traditionala franceza care era cu interese puternic diferite de cele ale Statelor Unite si Marii Britanii si se pliaza mai mult pe interesele americane. Acum sunt curios cum vor evolua relatiile Frantei cu Algeria, Maroc si Tunisia dupa ce regimurile de acolo au vazut cat de repede a tradat Sarkozy. Sunt curios de asemenea si ce va face Sarkozy daca se adevereste ca Libia i-a finantat campania electorala, isi va prezenta demisia de onoare sau va tace ca porcul in papusoi (eu presupun ca a doua varianta va fi cea aleasa de el, "pentru binele Frantei si a francezilor"). Oricum, si istoria Frantei si istoria Romaniei (ca doar pe modelul francez functionam) e plina de exemple de duplicitate politica, asa ca nu ma mira pozitia acestui "clown", (citat din Saif)
In incheiere o intrebare: mai stie cineva ceva de fostul presedinte al Egiptului??? Ultima stire auzita despre el a fost ca ar fi intrat in coma si a fost mutat de urgenta la un spital in Germania. Cred ca e un spital unde se servesc cocktail-uri cu umbrelute.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)